BLOG DE LICEU

de Ghinea Cătălin
(Liceul Gh. Airinei)

Atmosfera incendiara de la Sala Polivalenta a “rabufnit” inca din timpul finalei mici, disputata intre Benjamin Franklin si Henri Coanda, terminata cu scorul de 3-12, insa toti se pregateau pentru marea finala dintre M. Eliade si Spiru Haret.

…si meciul asteptat cu sufletul la gura de o multime de oameni incepe, la ora 15:30.

Ambele echipe incep necutezator partida, cu o perioada de tatonare prelungita si terminata printr-un atac pe flancuri al celor de la Eliade, incheiat cu un penalty. Starpici este cel care isi ia inima in dinti, se apropie de minge si executa cu succes in vinclul portii. GoooOOOL. Intr-o jumatate de sala este NEBUNIE, spectatorii sunt in delir. Nu dupa mult timp, cei de la Haret incheaga o actiune, Pescaru primeste mingea, fenteaza 2 adversari, suteaza cu spitul pe langa portar. GOOOoooL. O faza simpla, construita de “liceeni”, finalizata de numarul 7. Bucuria le revine si celor de la “Spiru”. Dupa un Time-Out cerut de Eliade cu 11 secunde inainte de finalul primei reprize, “alb-albastrii” ies pe contraatac si inscriu un gol rapid, anulat insa, terminandu-se timpul. Fanii lor sunt exasperati, acestia incepand sa strige “Hotii, hotii” la adresa arbitrilor.

Pauza Spiru Haret – Mircea Eliade 1-1
Prima faza importanta din a doua repriza il gaseste pe Pescaru singur, in fata cu portarul, nu apuca sa continue faza si este faultat in careu. Penalty. Acesta se inchina cu speranta. Numarul 13 se pregateste sa bata, emotii in tribune, se apropie si…si… rateaza. Suteaza slab pe mijlocul portii. Cei de la Spiru continua sa paseze in jumatatea adversarilor, Vali Pescaru primeste o pasa frumoasa la marginea careului, cu spatele la poarta, se intoarce elegant si suteaza drept in vinclul portii. GOOOoooOOOL. O actiune demna de fotbal cu un jucator veritabil, foarte bun, ce va fi premiat ulterior cu premiul de golgeter si de cel mai bun jucator al Cupei Liceelor din editia a XI-a. Actiunile celor din Spiru Haret incep de la portar care arunca mingii in exces spre varf, fiind prinsi pe contraatac cu 2 contra 1, numarul 15 suteaza din prima la coltul lung. GOOOoooL. Ce atmosfera de fotbal: totul a plecat de la o faza, pana la un sut, cu gol; continuand cu fanii, se creeaza fotbalul, de nedescris, tot ce trebuie, este sa taci si sa admiri. Superb! Ajungem la ultima si la cea mai frumoasa faza a meciului, cu 2 minute inainte de final, baietii profesorului din Eliade construiesc o faza de campionat englez, italian sau spaniol, dar de unde sa mai stii dupa ce ramai cu gura cascata la acesti viitori fotbalisti? O “faza de faza” terminata de numarul 8, Popa Adrian cu calcaiul. GOOOL excelent!

Premierea
Meciul se termina, iar elevii din Mircea Eliade incing “Hora Bucuriei”, clasati pe locul I, primesc cupa si medaliile de la faimosul Miodrag Belodedici pe fundalul melodiei We Are The Champions. Asa s-a incheiat o superba partida. Un meci de povestit la nepoti.

This entry was posted on Friday, February 2nd, 2007 at 8:26 pm and is filed under Stiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.